Dragostea este cea mai mare nevoie a noastra.

Dragostea este starea de implinire totala.

Iubim cu adevarat sau doar ne atasam, ne identificam sau devenim dependenti de persoana pa care o “iubim”?

Este dragostea noastra libera si neconditionata sau este amestecata cu anumite nevoi, conditii sau dorinte?

Ce este dragostea neconditionata? Este posibil sa cultivam o astfel de dragoste?

Care este diferenta dintre dragoste si atasament?

Cum putem sa stabilim daca ceea ce simtim este dragoste sau atasament?

Aceste sunt cateva dintre intrebarile la care vom incerca sa raspundem pentru a putea atinge fericirea.

Definirea dragostei

Dragostea este un cuvant foarte greu de definit, probabil din cauza ca existenta sa are dimensiuni spirituale ce transcend timpul si spatial, si deci, si intelegerea noastra.

Dragostea se poate defini mai usor prin ceea ce nu este; dragostea nu este teama, suferinta, durere, gelozie, ura, atasament, agresivitate, egocentrism, indiferenta, posesivitate, si lista poate continua…

Dragostea, ca si Dumnezeu sau pacea sau alte realitati spirituale poate fi perceputa mai usor prin efectele pe care le creeaza. Noi nu putem vedea vantul, dar ii putem vedea efectele (frunzele si crengile copacilor care se misca, aerul care vuieste) si stim ca vantul exista prin numeroasele sale efecte.

Care sunt atunci efectele dragostei?

Ea creeaza un sentiment de unitate, simtim fata de celalalt la fel cum simtim pentru noi insine. Ne intereseaza bunastarea lor, fericirea lor, succesul, sanatatea lor, la fel ca pentru propria noastra persoana.

A iubi o persoana inseamna a-ti dori ca ea sa fie fericita. Odata cu dragostea se cultiva si intelegerea, compasiunea, iertarea, fericirea, bucuria, implinirea si dorinta de a ajuta in orice mod putem sa o facem.

Dragostea inseamna extinderea dincolo de limitarile propriului nostru ego; este capacitatea de a ne identifica cu celalalt, de a lasa la o parte propriile noastre interese si nevoi personale, atat cat sa poti auzi si intelege nevoile si interesele celuilalt. Inseamna sa poti face sacrificiul propriilor placeri, atunci cand nevoile celuilalt sunt mai importante.

Dragostea este forta care aduce unitate si armonie. Este “lipiciul” universului. Ajuta oamenii cu diferite ego-uri, nevoi, dorinte si interese sa depaseasca orice obstacol si sa se intregeasca.

Dragostea nu trebuie sa fie invatata sau cultivata, ci adusa la lumina dinlauntrul nostru. Natura noastra primara este dragostea. Dar, ignoranta noastra, teama si atasamentul au ingropat-o atata de adanc inlauntrul nostru, incat uneori este foarte greu sa o readucem la suprafata.

Dragoste vs. Nevoie

Puterea atractiei pe care o numim dragoste se exprima la mai multe niveluri si in nenumarate feluri. Cel mai comun nivel al dragostei este nevoia. Adesea folosim cuvantul “iubire” cand de fapt vrem sa spunem “nevoie”.

Spunem “te iubesc”, dar daca ne analizam interior, vom realiza ca ceea ce vrem de fapt sa spunem este “am nevoie de tine”. Ca si in majoritatea cantecelor de dragoste in care se spune “m-ai parasit, nu pot trai fara tine, am nevoie de tine”.

Aceasta nu este cea mai inalta forma a dragostei; este iubire amestecata cu nevoie, atasament si adictie. Daca ar fi dragoste pura atunci am fi fericiti pentru celalalt si nu tristi pentru noi insine. A iubi, inseamna a-ti dori ca celalat sa fie fericit, sanatos si sa obtina success in ceea ce-si doreste.

Dragostea nu trebuie sa genereze in noi durerea pe care o resimtim cand cineva ne respinge. Aceasta durere este generate de propria noastra dependenta fata de persoana respectiva, de securitatea noastra sau de placerea propriei afirmari.

Nevoia si atasamentul creeaza teama, durere si suferinta.

Dragostea creeaza fericire, implinire si experimentarea adevaratului nostru ego.